Cafeneaua in Bucurestiul de alta data

Cafeaua intra pe filiera turceasca in Valahia, ca produs comercial, odata cu obiceiurile aferente.


Primele cafenele in Bucuresti sunt atestate in anul 1667, in perioada de domnie a lui Radu Leon; una dintre ele apartinea unui turc pe nume Kara Hamie si se afla in vecinatatea Bisericii Doamnei si a hanului Serban Voda, care urma sa se construiasca ceva mai traziu. In locul ei s-a construit apoi Palatul Bancii Nationale de astazi. In secolele XVI-XVII, cafeaua era consumata de negustorii din Balcani , turcii care treceau prin Valahia, si de elita politica a tarii.


Pentru ca acele cafenele in Bucuresti au devenit un loc foarte potrivit polemicilor, disputelor politice si ideilor revolutionare, in anul 1789 Voda Mavrogheni decide sa inchida toate cafenelele in care existau "cartitori" si "se umbla cu neadevaruri". Incepand cu secolul al XVII-lea cafeaua cucereste medii sociale mai mari, urmand ca in secolul al XIX-lea cafeaua turceasca sa fie inlocuita de alte retete occidentale aduse de cofetari germani, italieni sau francezi.


In anul 1819 erau 21 de cafenele in Bucuresti iar pana in anii 1900 s-au infiintat 142 de cafenele. In perioada celui de-al doilea razboi mondial, anii 1944, numarul cafenelelor in Bucuresti a scazut la 15 iar in anul 1945 guvernatorul Petru Groza punea sigiliu pe toate cafenelele.


Dupa cel de-al doilea razboi mondial apar si alte cafenele in Bucuresti, precum: Kubler, Cafe de Paris, Capsa, Terasa Otetelisanu, Rigle, High Life, Brasserie de la Paix. Exista si o cafenea deschisa de Molard unde se putea lua masa si se organizau seri dansante. Aici, cei mai cunoscuti dansatori faceau miscari in ritm de vals si tango, in fata publicului spectator.


Astazi, patronii de cafenele se pot aproviziona cu cea mai buna cafea pusa la dispozitie de magazinul nostru, un magazin pentru iubitorii de cafea buna si pe care o comercializeaza ... din pasiune pentru cafea.

Te-ar mai putea interesa